Oare ce cautam?

Sunt momente pe care uneori doresti sa le stergi din memorie… iti doresti sa poata fi posibil un salt in timp care nu iti va afecta trairile; clipele de esec, incerci sa le ignori, negandu-le existenta; din pacate, ele raman acolo, impachetate in bagajul pe care il porti asupra-ti timp de o viata si poate chiar dincolo de constiinta, dincolo de fiinta, intr-un substrat mult mai profund, mai dainuitor…
Daca insa o rana deschisa se vindeca cu timpul, cicatricele dispar si mai greu, scrijolindu-ti intr-o membrana afectiva urme de deznadejde ce iti vor marca fara tagada existenta…
Sunt fiinta si obiect intr-o lume contrafacuta plastic… sunt farame de sperante si cioburi de deziluzii… sunt implinire de sine si remuscari… sunt ecouri armonice si acorduri false… sunt avant si elan curmat… sunt imbold si impuls infranat… sunt gand plutitor si prapastie deschisa… sunt emotii si amintiri… sunt zbucium si calm… sunt pasiune si apatie… sunt tacere si uragan… sunt raza de lumina si fir tesut de intuneric… sunt zambete si lacrimi… sunt un hibrid… o suma de contrarii…
Pasii sufletului umbla desculti, sangerand si camuflandu-si ranile-n suspine…
… si atunci, alegi sa induri intr-o tacere mocnind corvoada unor ganduri care iti incing constiinta, si totusi te martirizeaza printr-un foc mistuitor…
Azi, mangai umbra unei naluci in suspine ce isi ineaca tanguirea in lacrimi… in lacrimi ce isi picura in stropi de ceara topita amintiri care incep sa se dezghete… si care dor…
Oare ce cautam cat traim? Oare chiar ne regasim in explorarile noastre ambitioase?
Cautand, de multe ori ratacim si ne pierdem… chiar si pe noi insine, printre incercari esuate de a atinge maretia, de a fi supremi, cand de fapt modestia si lucrurile simple ne-ar face mult mai fericiti… cu adevarat fericiti… daca nu am fi atat de avizi in a alerga dupa himere ce au chipul fericirii am invata poate sa pretuim mai mult ceea ce avem si nu-i deloc putin… lucrurile simple, umile, deloc vanitoase, bucuriile marunte, dar nu si minore, asa cum le subestimam de cele mai multe ori, sunt de fapt esenta vietii…