Cum am pus iarasi Europa la punct

Nu e prima oara si, cel mai probabil, nu va fi nici ultima. Traian Basescu s-a mai otarit la liderii care conduc Europa si cu alte ocazii. Sa ne imaginam ca nu e cu totul sarit de pe fix ca, atunci cand tu acasa ai un munte de probleme, sa te burzului la vecinul pentru ca nu si-a sters inca masa pe care a mancat. E doar o alta forma de a te isteriza la paiul din ochiul celuilalt, fara sa sesizezi barna din fata ta.
Dar. Totusi! Sa acuzi Europa ca din cauza problemelor financiare pe care le traverseaza si a dificultatii de a lua o decizie, care, in treacat fie spus, nici nu are cum sa fie luata pe genunchi, fara o atenta judecata, tu, Romania, care vrei sa te imprumuti de la aceeasi Europa, ai ajuns sa suferi din cauza cresterii costului imprumuturilor, e putin cam deplasat. E ca si cum ai spune ca, din cauza faptului ca nu esti in stare sa iti finantezi deficitele si esti obligat sa imprumuti bani ca sa iti platesti pensiile si salariile, ai ajuns sa fii nervos pe cel care iti da bani, pentru ca nu ti-i mai da cand si cum vrei tu.
Traian Basescu a declarat, inaintea plecarii spre Bruxelles, la intalnirea Consiuliului European de toamna, ca Romania nu poate plati la nesfarsit indeciziile liderilor europeni din zona euro si ca nu se poate impinge plata facturilor imprumuturilor (unor state mai bogate) catre state (mai sarace) si care nu sunt in zona euro, pentru ca este imoral. In fond, nimic pe lume mai corect! Dar, ipocrizia unei astfel de afirmatii si incorectitudinea ei sta in contextul in care ea este facuta.
Pentru ca cei mai importanti jucatori ai Uniunii Europene, Franta si Germania, au evident cel mai mare interes in a salva atat zona euro cat si viitorul si bunastarea intregii UE. Iar atat timp cat aceste doua state, impreuna cu Olanda, Marea Britanie si Austria, sunt marii contributori ai Uniunii e putin deplasat a le tine lectii despre responsabilitate si curaj. Cu atat mai mult cu cat aceste state au si tot interesul din lume in a gasi o solutie si a salva Grecia de la faliment. Si, deci, implicit, si a statelor care depind si sunt strans legate de economia elena.
"Datorita (sic!) situatiei din Grecia toata regiunea este contaminata de neincredere. Liderii din zona euro care intarzie la nesfarsit o decizie in privinta Greciei fac foarte mare rau si celorlalte tari. Romania nu poate plati la nesfarsit lipsa de fermitate in luare deciziilor in zona euro. Pozitia noastra va fi foarte ferma (...)
Toate analizele pe care le-am facut si cu domnul prim-ministru, cu Ministerul de Finante, ne arata ca datorita conditiilor de crestere a costului finantarii practic ar fi extrem de greu sa sustinem financiar un deficit de 3%, datorita dobanzilor foarte mari, care se percep acum la credite, si datorita lipsei banilor. Ori lucrurile acestea nu mai pot fi lasate la intamplare si pe amanari. (...) Nu se mai pot tergiversa masurile, din punctul de vedere al efectelor asupra Romaniei", a spus Traian Basescu, inainte de plecarea spre intalnirea de la Bruxelles.
Adica, noi suntem foarte suparati ca suntem obligati de acum sa ne imprumutam la costuri foarte ridicate. Supararea presedintelui nu vine din faptul ca trebuie sa ne imprumutam, pentru ca nu suntem in stare sa producem, din cauza coruptiei, incompetentei masurilor luate de Guvern si economiei paradite, ci din cauza problemelor pe care le au cei mai bogati care ne dau banii. Frumoasa si corecta vviziune morala asupra unor parteneri care ne-au primit la masa lor, desi nu aveam nici cel mai mic credit si merit pentru asta.
Evident, Traian Basescu nu este suparat nici de coruptia din tara care ajunge sa-i duca la exasperare pe aceiasi lideri europeni pe care ii someaza sa gandeasca mai repede si sa actioneze oricum numai sa ne faca noua bine. Nu il ingrijoreaza nici cresterea economica de la anul, anuntata a fi mai deloc, si nici posibilele noi masuri de austeritate pe care Emil Boc lasa sa se inteleaga ca ar fi posibil sa vina din nou peste noi.
Sau, poate, aceasta este tocmai pregatirea terenului pentru anuntarea lor oficiala. O introducere perfida a consecintelor propriilor incompetente si neputinte. Dar, intotdeauna noi vom fi asi la a identifica si arunca vina si responsabilitatile in ograda vecinului. La noi totul e bine si frumos.