Dumitru Brătianu – Patria

Postez mai jos un text ce-i aparţine lui Dumitru Bratianu, care, alături de fratele său, Ion C. Brătianu, se numără  printre fondatorii Partidului Naţional Liberal. Textul e relevant pentru felul în care gândeau oamenii politici români de odinioară. Deşi unii în zilele noastră afirma că „naţiunea este un construct artificial”, iaţă cum vedea lucrurile Dumitru Brătianu:

„Să ne aplicăm, să ne aplicăm mai cu seamă, să ne aplicăm mai întâi de toate, a-l face pe român a-şi cunoaşte şi a-şi iubi patria. Amorul patriei este mobilul cel mai înalt, este pârghia cea mai puternică, a activităţii individuale şi colective. Printr-însul omul se ridică la eroism, printr-însul guvernele, societăţile săvârşesc faptele, lucrările uriaşe, printr-însul străbunii noştri au cucerit sau, mai bine, au creat lumea. Patria, Ţara, Naţionalitatea – nu este o speculaţiune filosofică, o combinaţiune politică sau o simplă formă a egoismului. Patria este o necesitate absolută a existenţei, a conservării şi a dezvoltării societăţii omeneşti. A slăbi, a dezmembra sau a face să se absoarbă o patrie de o altă patrie, ar fi o crimă de leznationalitate; mai mult decât atâta ar fi un sinucid pentru cei ce suferă de o asemenea nelegiuire şi chiar pentru cei ce o întreprind; ar fi un atentat contra întregii omeniri, căci fiecare patrie este o coardă, este o notă a marii armonii ce se numeşte omenire. Fiecare patrie are geniul său, verbul său, propria sa rotaţiune spirituală, un rol aparte de împlinit; fiecare patrie este un tot, este o lume în domeniul moral al universului, precum este în cel fizic fiecare planetă. Patria este sinteza aspiraţiunilor, a bucuriilor, a durerilor, a activităţii, a cugetărilor, a producţiunilor, a tot ce constituie viaţa unui popor, şi-n cataclismele la care e expusă omenirea, tot patria este arca sfântă, în care găsesc scăpare suvenirile, speranţele, sufletul popoarelor şi raţiunea lor de a fi. Patria şi iarăşi Patria! Români! Patria să fie întâia vibraţiune ce gâdilă buzele copilului. Patria să fie cel din urmă suspin care sfărâmă inima muribundului. Da; de la leagăn până la mormânt, amorul patriei să împle întreaga noastră existenţă; el să inspire toate gândurile noastre; el să determine toate actele noastre; astfel numai vom fi şi vom fi demni de a fi.”