Testamentul politic al lui Constantin I. C. Brătianu(1866 -1950)

Preşedinte al Partidului Naţional Liberal între anii 1933 şi 1950

"Scriu aceste rânduri cu gândul la ţara mea şi la Partidul Liberal, de care, atât familia mea, cât şi eu personal suntem atât de legaţi; şi pentru cazul când vârsta mea înaintată, şi evenimentele care se pregătesc, nu-mi vor da prilejul să mai pot da prin viu grai sfatul meu prietenesc celor care vor avea de călăuzit pe viitor destinele Partidului Naţional-Liberal.

    Am început să iau contact cu politica în casa părintească, încă de pe când eram copil, la şcoala patriotică a părintelui meu, alături de fraţii mei, Ionel şi Vintilă Brătianu. Şi am dobândit astfel cunoştinţele şi experienţa care ne-au format pe toţi pentru conducerea viitoare a partidului.

    În lunga mea carieră politică, am avut prilejul să iau parte la toate evenimentele înălţătoare care s-au desfăşurat în România, în cei de pe urmă 45 de ani. Înainte de a dispărea de pe arena politică, simt de datoria mea să vă dau cel de pe urmă sfat. Hotărârea finală se cuvine să fie luată cu chibzuinţă, potrivit tradiţiilor de totdeauna ale partidului nostru.

    România modernă este opera Partidului Naţional-Liberal.
    Prin pleiada vie a oamenilor minunaţi care au stat, necontenit, în primele rânduri ale partidului nostru, s-au putut introduce principiile democratice europene în viaţa politică a ţării noastre. Numai în chipul acesta a izbutit România să înainteze pe calea largă a progresului. Şi s-a făcut astfel dovada că instituţiile şi practicile adevăratei şi sincerei democraţii de tip european se potrivesc mai mult ca oricare altele cu firea, înţeleaptă şi aşezată, a poporului român.

    În cei de pe urmă cincisprezece ani, România a avut de suferit un şir de dictaturi, care au culminat cu dictatura comunistă.
În decursul acestor cincisprezece ani, Partidul Liberal a luptat necontenit ca să menţină trează conştiinţa democraţiei româneşti; şi să arate străinătăţii care sunt drepturile imprescriptibile ale României asupra provinciilor ei.

    După actul de la 23 august, a trebuit să-mi dau seama că situaţia internaţională ne va impune curând să trecem printr-o perioadă care nu va mai corespunde cu voinţa noastră liber rostită. S-a cuvenit deci să adoptăm o atitudine de rezistenţă fermă, ferindu-ne totuşi să facem sacrificii inutile.
    Am hotărât deci să păstrăm cât mai intacte forţele noastre, ca să putem aştepta momentul hotărâtor. Am convingerea că, după toate greutăţile, după tot noianul de suferinţe pe care le suportă astăzi pe nedrept neamul nostru, cu răbdare, cuminţenie şi atâtea jertfe, va suna, cândva, ceasul libertăţii. Al Libertăţii pentru care se cuvine să luptăm fără de răgaz, pretutindeni, neîncetat, oricând.

    Gândul meu se îndreaptă, acum, spre viitor, către toţi aceia care vor suferi pentru principiile înalte ale libertăţii şi ale demnităţii naţionale.
    Sunt încredinţat că rolul pe care-l va juca P.N.L. în viaţa de mâine a României va fi şi mai însemnat decât a fost în trecutul lui glorios. Programul lui este conceput pe principii sănătoase; principii care şi-au învederat, pe deplin, menirea şi rodnicia, după cum stau mărturie atâtea înfăptuiri generoase, rod al îndelungatei experienţe politice câştigate în munca rodnică de conducere a României.

    În toate domeniile se vor pune, în ziua biruinţei, probleme nespus de anevoie de rezolvat.
    În relaţiile ei cu toate ţările Europei, România are de jucat un rol de mare însemnătate. Poporul român este cel mai înaintat dintre popoarele din Răsăritul Europei, în numeroase domenii. România va avea deci iarăşi prilejul să joace un rol de frunte, în cadrul cât mai strânsei cooperări internaţionale, sub stindardul Europei unite, în toate marile probleme de ordine intelectuală, politică şi economică.
    În politica noastră internă va trebui să se chezăşuiască iarăşi libertatea individuală şi să se stimuleze iniţiativa particulară în toate domeniile. Partidul va trebui să-şi făurească un program de reforme bine chibzuit în sfera politicului, a socialului, a culturalului şi a economicului, în vederea realizării unei desăvârşite armonii sociale. Va trebui să luptăm pentru ridicarea stării ţărănimii, a muncitorimii şi a tineretului român. Aveţi datoria să luptaţi din toate puterile pentru ca la posturile de comandă să poată ajunge numai cei bine pregătiţi şi cei care şi-au păstrat, neîntinate, valorile morale.

  Pentru ca Partidul Liberal să poată înfăptui toate aceste puncte de program, pentru ca el să poată iarăşi juca rolul însemnat la care este chemat prin tradiţia şi prin realizările sale naţionale, este neapărat necesar ca membrii şi cadrele lui de conducere să fie animate de aceeaşi dragoste de ţară şi de acelaşi spirit de abnegaţie şi de disciplină care i-au călăuzit strădaniile în trecutul său glorios.
    De îndată ce ţara noastră se va bucura iarăşi de libertatea politică, membrii Partidului Liberal vor trebui să se întrunească pentru a-l alege pe acela căruia soarta îi va hărăzi sarcina să ducă la capăt munca mea.

    Şeful partidului va trebui să fie o personalitate însufleţită de patriotismul cel mai dezinteresat, de dragoste de ţară, de dragoste de partid. El va trebui să fie continuatorul marilor tradiţii ale Partidului Liberal; să aibă pregătirea intelectuală şi autoritatea morală, ca să ajungă astfel să fie respectat şi ascultat, atât în ţară cât şi peste hotare.
    I se cere să aibă ascendenţă asupra generaţiilor tinere, din rândurile cărora se vor ridica fruntaşii de mâine ai Partidului Liberal. Şi astfel se vor putea câştiga pentru ideea liberală cât mai multe şi cât mai curate valori intelectuale şi morale, elemente destoinice care să se pună în slujba ideilor liberale prin care va progresa iarăşi poporul român.
Constantin I.C. Brătianu