“Noi, asasinii economici, lucrăm în multe moduri diferite, dar, probabil, cel mai frecvent este să găsim o ţară care are resurse!” Aţi recunoscut: sunt afirmaţiile extrem de cinice ale unui aşa-zis “asasin economic”, personaj principal într-o carte de succes şi într-un documentar şocant care circulă pe net. Zilele trecute, “ring” a intrat în posesia unei informaţii-bombă care pare desprinsă din acel film. Informaţie care, dacă şi în parte ar fi adevărată, ar putea deveni o ipoteză de-a dreptul explozivă: nu uraniul, ci litiul, vanadiul şi zirconiul ar fi adevărata miză a “bătăliei pentru Roşia Montană”. Şi mai şocant este că ipoteza este confirmată de unul dintre cei mai avizaţi specialişti ai locului, inginerul Aurel Sântimbrean, care vorbeşte despre mii de tone de sulf, feldspat şi o mulţime de metale rare ascunse, nu se ştie din ce motive, de ochii opiniei publice.
Combustibilul viitorului, la Roşia Montană
„Şi GENERALUL, pe un ton de magistru al unor secrete ale viitorului, îmi spune aproape şoptit, dar atent să fie auzit de toată lumea, să audă toţi cele rostite de el. «E vorba de ceva care se cheamă metaforic petrolul sau combustibilul viitorului!», spune GENERALUL. Am ridicat cu toţii din umeri şi am făcut ochii mari şi urechile pâlnie. «De litiu aţi auzit?». Şi pentru că nu a primit niciun răspuns, a continuat, repede, tot el. «Da, litiu!». Şi iar a repetat: «Litiu şi alte elemente care se află în acelaşi zăcământ cu aurul: este vorba despre vanadiu, zirconiu şi alte metale rare.».“
Cianurile şi a treia rezervă mondială de litiu
„Şi a continuat GENERALUL: «Ei au ales, dintre numeroasele metode, acesta cu cianurile pentru că ar fi singura care le permite punerea în evidenţă şi culegerea acestor metale».GENERALUL a accentuat asupra celor trei elemente: litiu, zirconiu şi vanadiu. Şi, cel puţin în ce priveşte litiu, GENERALUL a afirmat că, la noi, ar fi «a treia rezervă din lume». GENERALUL ne-a mai spus că înţelege reacţia noastră întrucât tot ce ne-a dezvăluit el este rodul unor descoperiri recente şi că, deocamdată, foarte puţini au avut acces la aceste informaţii”. Concluzia PROFESORULUI, în urma dezvăluirilor GENERALULUI? “Cine va avea litiu şi celelalte metale rare din belşug va fi… stăpânul viitorului!” Sunt “stăpânii viitorului“ deja cu un pas în România? Rămâne de văzut.
“Aceste metale rare există la Roşia Montana”
“Această companie, şi presa, şi radio, şi televiziunea, toţi vorbesc doar de aur şi argint. Respectiv, vorbind despre nişte cifre rotunde, să spunem 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint. Ceea ce ascund ei sunt tocmai ceea ce spuneţi dumneavoastră: litiu, zirconiu!... Să vi le spun eu care sunt. Sunt scrise treburile astea. E vorba de germaniu, indiu, galiu, zirconiu etc. Toate au conţinutul între 20 de grame până la câteva mii de grame pe tonă. Astea toate sunt metalele viitorului, adică toate tehnologiile viitorului şi toată tehnica asta de vârf aerospaţială se bazează pe aceste metale. De ce le spune metale rare şi de dispersie? Fiindcă nu există nicăieri în lume o exploatare numai pentru molibden, pentru indiu, seleniu, galiu, zirconiu ş.a.m.d. Şi fiindcă, pentru a scoate câteva kg, sau zeci, sau sute, pentru că nu se pune problema de tone, trebuie să excavezi şi să prelucrezi zeci de milioane de tone de rocă. Deci, în aceste condiţii, nu ar fi rentabil. Această companie tocmai asta face. Într-o perioadă de 17-20 de ani, va extrage câte 6-7 milioane de tone pe an. Deci rentează. Concluzia domnului inginer Sântimbrean: “Aceste metale rare există la Roşia Montană, dar nu vorbeşte nimeni despre ele! Eu am tot cerut în scris şi tot am spus: de ce nu se desecretizează contractul de constituire, ca să vedem ce scrie, pentru că, dacă ar exista, ar fi în beneficiul nostru. Că, probabil, scrie: «Exploatăm aurul şi argintul, iar dacă sunt şi alte metale, este beneficiul nostru»! Iar statul român fluieră în degete.”
Litiu, petrolul viitorului
Dovedit din ce în ce mai mult a fi combustibilul viitorului, litiu va deveni un bun extrem de căutat în anii care urmează. Mai mult, două treimi din rezervele mondiale de litiu se spune că sunt concentrate în sudul Americii Latine, adică în Deşertul Atacama, împărţit de două ţări, Chile şi Bolivia, aflate tocmai din această cauză, se pare, într-un conflict deschis. Mai mult, China şi Rusia, care au şi ele rezerve semnificative de litiu, ar fi interesate să alimenteze un astfel de conflict, ca să profite de pe urma scoaterii din ecuaţie a rivalilor pe piaţa litiului. Recent, americanii au descoperit un fabulos zăcământ de litiu şi în Afganistan. Aşadar, războiul pentru stăpânirea viiitorului are un nume.
Conform unor surse secrete, se spune că următoarele metale rare se află, cu siguranţă, în zăcămintele de la Roşia Montană:
Germaniu: 20 gr/tonă, folosit în detectoare ultrasensibile în infraroşu, în compoziţia lentilelor de microscop, în lentilele camerelor foto şi video cu unghi larg (wide angle).
Vanadiu: 2.500 gr/tonă (!!) - folosit în aplicaţii nucleare şi în aliaje de oţel anticorozive.
Titan: 1.000 gr/tonă (!!), folosit la rachete cosmice, submarine nucleare, motoare de avion supersonice
Nichel: 30 gr/tonă, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, în oţeluri înalt aliate.
Crom: 50 gr/tonă, folosit în construcţia de avioane, împreună cu aluminiul, şi în compoziţia oţelurilor înalt aliate.
Cobalt: 30 gr/tonă, agent radioterapeutic, folosit şi în turbine cu gaz, în motoare cu reacţie.
Galiu: 300 gr/tonă. Se produc numai 30 tone de galiu pe an, în întreaga lume. Potrivit cifrelor RMGC, ei vor exploata circa 200 milioane tone de minereu pentru a obţine 300 tone de aur. Dar în aceste 200 mil.to., la Roşia Montană există şi circa 6.000 (şase mii!) tone de galiu, adică o producţie medie anuală de circa 352 de tone, de aproape 12 ori producţia mondială actuală!!
Arseniu: 5.000 gr/tonă (!!!), folosit în tehnologia bronzării artificiale, în pirotehnie (artificii), în industria laserelor. În final, circa 10.000 tone de arsenic, din cele 200 milioane tone de minereu, în funcţie de rentabilitate (pot fi, să zicem, 9.000 tone sau chiar 8.000, depinde.
Bismut: 20 gr/tonă, folosit în medicină, în obţinerea fierului maleabil, în industria fibrelor acrilice, în sisteme de stingere a incendiilor, în sistemul de transport al uraniului în reactoarele nucleare, în ind. cosmetică.
Tehnologia cu cianură, cel puţin în cazul aurului, dă un randament de circa 98%!
Uraniu. Există totuşi şi voci care spun că, pe lângă aur, cantităţi impresionante de uraniu şi alte materiale radioactive s-ar găsi din belşug, mai ales în zona Băiţa. Se zice că, în "subsolul" afacerii Roşia Montană, tot la capitolul “top top secret” ar fi inserată o prevedere, din care ar rezulta că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale ce nu sunt în tabloul lui Mendeleev - se va regăsi în proprietatea celor care urmează să exploateze zona. Cu voie de la stăpânire. Sau nu.
Sulful. “Ei nu vorbesc deloc despre sulf. Eu am sesizat şi pe documente scrise, nu pe poveşti, adică pe rapoartele geologice cu situaţia rezervelor de minereu, deci eu am sesizat că ei nu vorbesc despre sulf. În zăcământul de la Roşia Montană este 4 la sută sulf. Înmulţitţi dumneavoastră 217 milioane, cât zic că ar fi rezerve de minereu de aur argintifer, cu 4 la sută şi vedeţi ce cantitate imensă de sulf rezultă. (n.r. – aprox. 9.000 de tone). Noi produceam la Roşia Montană o pirită aurifieră din care se valorificau aurul, argintul, sulful. Această pirită avea concentraţia de 42-44 la sută sulf. Această companie nu vorbeşte nimic despre sulf şi despre ce se va întampla cu el”, spune inginerul Sântimbrean.
Feldspatul. Un alt element ascuns de ochii publicului este feldspatul potasic, folosit in industria porţelanului: 70% din dacitul din Cetate şi Carnic. Adică 70% din tot minereul din Carnic şi Cetate este format din feldspat potasic, în timp ce România importă acest material din China! Există circa 270.000 tone de feldspat despre care nimeni nu suflă o vorbă. Despre feldspat, inginerul Sântimbrean spune: “Noi aducem feldspatul din import după ce 20 de ani s-a studiat problema lui şi s-au făcut investiţii serioase aici, pentru exploatare. Acum, nimeni nu mai spune nimic. Or, la Roşia Montană este vorba de patru munţi care se vor exploata în patru cariere, şi doi dintre ei, Cetate şi Cârnic, au conţinut de felspat de 60-70 la sută. Şi despre asta nu suflă nimeni o vorbă” .
Într-un recent raport al unor specialişti americani se spune că “baza de date a Roşia Montană GC conţine date despre mulţi dintre compuşii a căror prezenţă nu a fost sumarizată/evidenţiată în mod clar în «Studiul de Impact asupra Mediului» (SIM)”. Iată şocantele referiri ale americanilor la peste 60 de elemente/metale rare (printre care şi litiu) etc -, aflate în bazele de date, dar ascunse de raportul de mediu. “Amplasamentul Proiectului Roşia Montană este sever contaminat de activităţile miniere ale companiei de stat. Din păcate, SIM nu defineşte, în mod adecvat, nivelul compuşilor chimici specifici care cauzează contaminarea apei şi deteriorarea calităţii ei. Acesta prezintă date pentru o lista ultrasimplificată de compuşi chimici [pH, arsenic, cadmiu, nichel, plumb, mercur, crom, seleniu, sulfaţi şi biocarbonaţi] şi nu reuşeşte să prezinte, în mod adecvat, date pentru numeroase alte metale importante pentru mediu şi elemente cu compuşi metaliferi: aluminiu, antimoniu, crom +6, cobalt, cupru, fier, litiu, mangan, molibdiu, stronţiu, taliu, vanadiu şi zinc; compuşi radioactivi naturali precum: uraniu, radium, stronţiu, thorium, potasiu-40, uraniu, activitate alpha şi beta globală; compuşi organici rezultaţi din utilizarea masivă a combustibililor, produse petroliere, reagenţi chimici, explozibili etc.; cianură (WAD şi Total) şi produşi rezultaţi din descompunere, precum tiocianat şi cianat. Baza de date a RMGC conţine date despre mulţi dintre aceşti compuşi, dar prezenţa lor nu a fost sumarizată sau evidenţiată în mod clar în SIM”.
Iată nişte cifre cu adevărat şocante, chiar şi în aproximitatea lor. “Eu am dat datele mele despre cantităţile estimative de metale rare, sulf şi feldspat, şi nişte specialişti au făcut un calcul economic. Şi, în timp ce valoarea aurului şi argintului este de vreo 10 miliarde euro, valoarea metalelor rare, sulfului şi feldspatului este de 40 miliarde de euro. O sumă frumuşică, nu?!”, spune ing. Sântimbrean. Probabil că, dacă statul român ar fi interesat să facă nişte calcule exacte, pentru a rezulta un posibil real profit la buget, suma ar fi mult mai mare. Sau nu.
“Toată tehnica de vârf aerospaţială se bazează pe metalele rarele de la Roşia Montană”, ing. Aurel Sântimbrean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu