Puţini oameni mai sunt în România, care, într-un fel sau altul, să nu fi fost nominalizaţi, măcar şi aşa, de-un pamplezir, pentru funcţia de premier. Nu trece zi, grevă, moţiune, agapă la Golden Blitz, şedinţă stretching, ca să nu apară câte un new entry. De la fabuloasa propunere a lui Băsescu - Liviu Negoiţă, prietenul Laurei Andreşan -, până la variantele liberale - Stere Farmache ori Mariana Gheorghe -, trecând pe la veteranii Iohannis, Croitoru, Udrea şi compania, cu toţii au intrat în bietele noastre conştiinţe ca deţinători ai genei premierilor născuţi, dar nefăcuţi.
Până ieri, când aripa divină l-a atins în skinhead pe creştinul Liviu Câmpanu, proaspăt alungat din raiul lui Gabriel, fiindcă a despărţit binele de rău şi a ştiut ce e păcatul. Trecut, posibil, pe la moaştele Sfântului Dumitru, deunăzi, ca să se lepede de urât, Câmpanu l-a văzut pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu i-a spus lui: "Propune-l tu pe patriarhul Daniel prim-ministru, Câmpane, că tot nu mai ai nimic de pierdut! Măcar aşa o să te ţină minte tot norodu'". Acum ce să mai fi spus şi Câmpanu... Păi, când te roagă Dumnezeu, poţi să-l refuzi?! "Te servesc, Doamne", a zis, şi a coborât omul lui Dumnezeu la televizor, la radio şi la ziare şi l-a propus pe Preafericit. "Îl propun pentru că e un bun manager, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, pe care a păstorit-o cu har, s-a dezvoltat în mandatul său mai mult decât ţara. Apoi e un bun organizator. Şi, nu în ultimul rând, este depozitarul credibilităţii de care se bucură Biserica în rândul românilor", a argumentat Câmpanu, ca şi când ar mai fi fost nevoie. Pe urmă, nici modelul nu e nou, ba e chiar vechişor, şi datează de pe vremea primului Patriarh al BOR, Miron Cristea, care a stat şi el în jilţul de premier mai bine de un an, între 1938 şi 1939.
Acuma, noi ce să mai spunem? E foarte posibil ca Liviu Câmpanu să fi primit dreapta revelaţie şi să i se fi arătat că alta decât ajutorul divin nu mai e, ca să putem scăpă, cât-de-cât întregi, din Focul Gheenei. Ca să nu mai vorbim de economie, dusă dracului - Doamne, iartă-mă - cu totul. Cine să ne mai lepede pe noi de Satana, de nesătule pretenţii lumeşti, de preacurvie socio-economică şi politică, de foame de bani, de sete de putere, de somnul raţiunii?!
Aşa că, decât să ne punem rău cu vreun grup de interese bisericeşti şi creştine şi să fluierăm în biserică, mai bine ne facem cruci, batem mătănii şi intrăm în post tot restul crizei. Oricum, după Boc, Preafericitul este cu adevărat o soluţie mult mai creştinească, iar prima sa Hotărâre de Guvern va fi, cu siguranţă, majorarea ajutorului de înmormântare, coroborat cu scăderea TVA-ului la alimentele de bază în materie de pomeni.
Dacă nici cu Patriarhul nu ieşim la liman ori Băsescu îl refuză pe Câmpanu, atunci eu propun să-l punem premier pe "Moartea din Carpaţi". Cel puţin ne ţinem de tradiţii, inducem, subliminal, frumuseţile patriei şi-i mai şi rupem cu bătaia pe şmenari.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
de Marian Sultănoiu, Gândul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu