Dictatul de la Viena...2010

De mai bine de 20 de ani, organizaţia iredentistă, cunoscută sub numele de U.D.M.R., are ca principal obiectiv dezmembrarea României. În decembrie 1989, tentativa a fost dejucată, pentru că la acea vreme ţara noastră avea Armată, putere economică şi o vistierie sănătoasă. U.D.M. R. s-a adaptat rapid situaţiei şi a ales tactica “paşilor mărunţi” (step by step), care a inclus o multitudine de acţiuni destabilizatoare: distrugerea industriei şi agriculturii, a comerţului, a finanţelor, a sistemului bancar etc. În paralel, U.D.M.R. a luptat cu toate mijloacele pentru degradarea învăţămîntului şi culturii, pentru umilirea culturală şi etnică a românilor.
Acum, la mai bine de 20 de ani de la evenimentele din decembrie ‘89, este momentul să facem un bilanţ al tuturor acţiunilor duşmănoase purtate de U.D.M.R. împotriva Statului Naţional Român, acţiuni de o gravitate excepţională, faţă de care guvernările C.D.R., P.S.D., D.A., P.D.-L. au manifestat un condamnabil spirit defetist, colaboraţionist, punînd Patria în primejdie de moarte.
1) Tentativa de ocupare a Ardealului de către armata Ungariei, în decembrie 1989, a fost zădărnicită de Armata Română, la ordinul generalului – erou Ştefan Guşă, care, ulterior, a fost marginalizat şi apoi asasinat.
2) Apariţia U.D.M.R., în 21-25 decembrie 1989, ca organizaţie neguvernamentală, coordonată şi finanţată de la Budapesta, cu obiectivul de a acţiona pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului. Avînd un asemenea obiectiv, U.D.M.R nu s-a putut înregistra ca partid politic. Contrar prevederilor legale, Guvernul Boc IV asigură, din banii contribuabililor, o dublă finanţare a U.D.M.R., ca partid politic şi ca organizaţie culturală, pentru a lupta cu puteri sporite împotriva integrităţii teritoriale a României şi a românilor din Ardeal.
3) Epurarea pe criterii etnice a românilor din instituţiile publice din Ardeal şi alungarea a zeci de mii de români din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Parlamentul României a luat act de acţiunile antiromâneşti ale Ungariei şi U.D.M.R. din decembrie 1989 şi din perioada 1990-1991. Raportul HAR-COV a fost ignorat, iar autorii fărădelegilor au rămas nepedepsiţi, cu excepţia unor criminali, care, deşi au fost condamnaţi la închisoare, au fost eliberaţi de Emil Constantinescu, fostul preşedinte C.D.R. al României.
4) Alungarea profesorilor şi elevilor români, în special în anul 1990, din liceele şi şcolile mixte din Ardeal, instituindu-se de facto separatismul şcolar pe criterii rasiste, a creat un climat segregaţionist, fapt ce a condus la permanentizarea tensiunilor etnice.
5) Martie negru de la Tîrgu Mureş, din anul 1990, cînd Ungaria şi U.D.M.R. au avut o nouă tentativă de dezmembrare teritorială a României, dejucată de către românii mureşeni, împreună cu Uniunea Vatra Românească şi Armata Română. Mihăilă Cofariu şi alţi eroi români, precum şi membrii familiilor celor ucişi la Tîrgu Mureş de către bestiile ungureşti, au fost uitaţi de autorităţile Statului Român şi supravieţuiesc în sărăcie. Preşedintele Băsescu şi premierul Boc au obligaţia constituţională de a-i vizita (în perioada 15-20 martie 2010) şi de a-i ajuta moral şi material.
6) Lupta reprezentanţilor U.D.M.R., în cadrul Adunării Constituante, împotriva Statului Naţional Unitar Român şi a limbii române, urmată de apelul de neparticipare a etnicilor unguri la Referendumul naţional pentru adoptarea Constituţiei, din 8 decembrie 1991, şi a Constituţiei revizuite din anul 2003.
7) Intrarea reprezentanţilor U.D.M.R. în Parlamentul României, ca senatori şi deputaţi, cu încălcarea Constituţiei României şi a Legii partidelor politice. Conform Constituţiei, fiecare minoritate etnică este reprezentată în Parlament de către un deputat, indiferent de numărul membrilor fiecărei etnii. Cea mai numeroasă minoritate etnică din România, cea a ţiganilor, are un singur deputat, deşi are mai multe partide politice. A doua minoritate etnică, cea a ungurilor, în loc de un singur deputat, are mai mulţi senatori şi deputaţi, cu toate că U.D.M.R. nu este partid politic şi nu figurează pe lista partidelor înscrise la Tribunalul Municipiului Bucureşti. Intrarea U.D.M.R. în Parlament şi la guvernarea României în interesul Ungariei s-a făcut cu sprijinul preşedinţilor Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, care favorizează formaţiunile politice pe criterii etnice, contrar legislaţiei din Uniunea Europeană. Cu toate că U.D.M.R. nu este partid politic, nu recunoaşte Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, nu a votat şi nu respectă Constituţia României şi acţionează cu obstinaţie împotriva Statului Naţional Unitar Român şi a limbii române, puterea de la Bucureşti nu a luat nici o măsură de pedepsire a celor vinovaţi. Mai mult, P.D.S.R. (P.S.D.)şi P.D. (P.D.-L.) au cooptat U.D.M.R. la guvernare, de pe centura politicii dîmboviţene, apoi au finanţat-o din banii contribuabililor români. Prin Legea partidelor politice, U.D.M.R. nu este asimilată partidelor politice, prin urmare participă la guvernare cu încăcarea Constituţiei României. Precizăm că în Legea partidelor politice nu există nici o prevedere prin care să se stipuleze că U.D.M.R. este asimilat partidelor politice.
8) Tentativa U.D.M.R. de a intra la guvernarea României, în perioada 1992-1996, a fost dejucată de Partidul România Mare, Partidul Unităţii Naţionale Române şi Partidul Socialist al Muncii. În ultimele două decenii, Guvernul Văcăroiu a fost singurul în care U.D.M.R. nu a avut prioritate la pîrghiile de putere.
9) UDMR se face vinovată de organizarea, în fiecare an (la 15 martie, dar şi de ziua Trianonului – şi pe alte teme inventate), a numeroase acţiuni antiromâneşti în care, după intonarea Imnului Ungariei şi fluturarea steagurilor cu stema Ungariei Mari şi a drapelelor Ungariei, se cere autonomia teritorială a Ungariei Mici (respectiv judeţele româneşti Covasna, Harghita şi Mureş) şi acordarea de către autorităţile româneşti de noi şi nesăbuite privilegii pentru unguri, cu încălcarea Constituţiei României şi a legislaţiei din Uniunea Europeană. Iar Puterea de la Bucureşti manifestă un colaboraţionism de-a dreptul criminal!
10) Încheierea, la 16 septembrie 1996, la Timişoara, a unui act prin care a fost înmormîntată liniştea românilor din Ardeal. Este vorba de Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Ungară, document care a facilitat aderarea Ungariei la N.A.T.O., cu mulţi ani înaintea României.
11) Extinderea separatismului pe criterii etnice, la nivelul pretenţiilor U.D.M.R., în timpul regimului Emil Constantinescu şi al guvernelor conduse de Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugurel Constantin Isărescu.
12) Modificarea Legii Administraţiei Publice Locale, Legea nr.215/2001, în sesiune extraordinară a Parlamentului, la începutul guvernării lui Adrian Năstase, pentru a acorda noi privilegii etnicilor unguri în localităţile şi judeţele unde reprezintă mai mult de 20% din totalul populaţiei.
13) Prin hotărîri ale Guvernului Năstase, cu încălcarea Constituţiei României şi a Legii nr.2/1968, privind împărţirea administrativ-teritorială a ţării, la peste 1.000 de localităţi din Ardeal au fost atribuite denumiri din timpul ocupaţiei Ungariei, de după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940.
14) Reamplasarea la Arad, de către Guvernul Năstase, a statuii celor 13 generali-terorişti din armata Imperiului Austro-Ungar, care, în timpul revoluţiei române de la 1848-1849 din Ardeal, au ucis peste 40.000 de români şi au ras de pe suprafaţa pămîntului peste 230 de sate româneşti, cu tot cu biserici.
15) Amplasarea, în mai multe localităţi din Ardeal, de statui şi busturi ale unor criminali unguri, unele dintre ele fiind aduse din Ungaria.
16) Schimbarea denumirilor româneşti de străzi şi pieţe cu denumiri ungureşti, cele mai multe identice cu cele din timpul ocupaţiei străine din perioada 1867-1918 şi 1940-1944. La acestea se adaugă adoptarea de steme ale localităţilor şi judeţelor controlate de reprezentanţii U.D.M.R., care sînt identice cu acelea din timpul ocupaţiei Ungariei.
17) Introducerea de facto a limbii ungare ca limbă oficială în localităţi şi judeţe din Ardeal, inclusiv în Guvernul României. La 1 martie 2010, vicepremierul Marko Bela, preşedinte al U.D.M.R., a transmis o adresă oficială în limba maghiară de la Guvernul României către şcolile din Ardeal. Preşedintele României şi primul-ministru Boc acceptă ilegalităţile U.D.M.R., inclusiv ale vicepremierului Marko Bela. În ce stat din Uniunea Europeană, sau din lume, dacă un viceprim-ministru încalcă Legea fundamentală a ţării şi, în corespondenţa de la guvern, refuză să folosească limba oficială, preşedintele ţării şi primul-ministru tac şi nu îl demit din funcţie, iar partidele din opoziţia parlamentară fac pe nevăzătorii şi surdo-muţii?
18) Atribuirea, la multe licee şi şcoli din Ardeal, de nume aparţinînd unor criminali unguri, unor vîrfuri ale iredentismului maghiar, pe scurt, unor duşmani ai românilor.
19) Alocarea unui mare număr de ore de emisie în limba maghiară la posturile publice, centrale şi locale, de Televiziune şi Radio, care sînt folosite de U.D.M.R. pentru mediatizarea acţiunilor şi obiectivelor sale antiromâneşti. Foarte multe din emisiunile televizate nu sînt titrate. Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a monitorizat niciodată emisiunile respective şi, evident, nu a aplicat sancţiuni. Posturile publice din Ardeal emit din localităţi inexistente pe harta României, dar care se regăsesc pe harta Ungariei Mari.
20) Înlăturarea, de o manieră provocatoare, a drapelului României de pe clădirile primăriilor unde sînt primari ai U.D.M.R., după modelul Municipiului Sf. Gheorghe.
21) Limba română se studiază ca limbă străină în unităţile de învăţămînt de stat, în care s-a instituit separatismul şcolar pe criterii etnice. Unii dintre parlamentarii U.D.M.R. au înscris în C.V.-ul lor, la rubrica limbi străine cunoscute, limba română. Obrăznicia ungurească nu are limite!
22) În manualele de istorie şi geografie în limba maghiară, editate sub egida Ministerului Educaţiei de la Bucureşti, toate denumirile de localităţi, de ape şi de munţi din Ardeal sînt cele din timpul ocupaţiei Ungariei, din perioada 1940-1944, evident, încălcîndu-se, încă o dată, legea. Premierul Boc, care se consideră pui de moţ, se căzneşte să înveţe denumirile ungureşti, inexistente pe harta fizică a României. Ce ruşine!
23) Organizarea de referendumuri locale, ilegale, în localităţi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ungariei Mici şi internaţionalizarea pretenţiilor ungureşti după modelul Kosovo. Europarlamentarii U.D.M.R. şi ai Ungariei au mediatizat şi susţin cu fanatism aceste demersuri în Parlamentul European. Aşa-zisul Ţinut Secuiesc este o diversiune, din moment ce în România nu există minoritatea secuilor şi nici limba secuiască. Foştii secui au fost asimilaţi de către unguri.
24) Aducerea din străinătate şi organizarea, în anumite locuri din Ardeal, a unor depozite de arme, muniţii şi explozibili pentru un programat război civil. Fostul preşedinte al Ungariei, Arpad Göncz, şi unii lideri ai U.D.M.R. au declarat că, dacă va fi nevoie, vor chema ungurii să pună mîna pe arme pentru a obţine autonomia Ardealului. Parlamentul României a fost informat de către S.R.I. şi S.I.E. în legătură cu pregătirile militare şi paramilitare făcute de către numeroasele organizaţii ale iredentismului unguresc, dar nu a adoptat nici un act normativ menit să conducă la neutralizarea lor pe pămînt românesc. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Parchetul, Poliţia şi Jandarmeria nu acţionează pentru înlăturarea pericolului maghiar. Numai Partidul România Mare şi organizaţiile patriotice Uniunea Vatra Românească şi Societatea Culturală “Avram Iancu” semnalează, consecvent, şi acţionează împotriva uneltirilor ungureşti şi pentru apărarea românilor din Ardeal.
25) Intrarea la guvernare a organizaţiei culturale neguvernamentale U.D.M.R. şi obţinerea, de la P.D.S.R. sau P.S.D., P.D. sau P.D.-L. , a unor posturi de miniştri, secretari de Stat şi directori în instituţiile publice centrale şi locale în domeniile învăţămîntului, culturii, dezvoltării rurale, mediului, patrimoniului, cadastrului etc., de unde pot acţiona direct şi eficient pentru atingerea obiectivelor Ungariei pe teritoriul Ardealului. În acelaşi timp, posturile respective sînt folosite pentru finanţarea, din Bugetul Statului Român, a acţiunilor antiromâneşti ale iredentismului unguresc. În prezent, U.D.M.R. negociază, în secret, cu P.D.-L. şi are pretenţia să obţină postul de preşedinte-director general la Societatea Română de Radiodifuziune, în locul doamnei Maria Ţoghină.
26) Obţinerea, cu sprijinul P.S.D. şi P.D.-L., a unor posturi de prefecţi şi subprefecţi, în special în Ardeal, care nu sancţionează acţiunile şi actele ilegale şi antiromâneşti ale autorităţilor locale conduse de U.D.M.R., inclusiv acţiunile de maghiarizare forţată a românilor.
27) Întrunirea anuală, în şedinţă comună, a Guvernului Ungariei şi a Guvernului Boc, pentru ca partea română să accepte să susţină obiectivele nedeclarate ale iredentismului maghiar. Un exemplu îl constituie jefuirea averii de peste 3 miliarde de euro a Fundaţiei Ortodoxe Gojdu. De la sfîrşitul anului 2009, şedinţele comune ale guvernului româno-ungar se ţin săptămînal, la Palatul Victoria din Bucureşti. Deocamdată, premierul şi miniştrii români nu au căşti pentru a asculta traducerea intervenţiilor miniştrilor U.D.M.R.
28) După două tentative respinse de Statul Român (în anii 1934 şi 1948) ale Statusului Romano-Catolic, de a dobîndi în proprietate numeroase clădiri, terenuri şi păduri din Ardeal, Guvernele României post-decembriste nu s-au mai apărat în Justiţie şi un judecător ungur de la Judecătoaria Miercurea Ciuc a decis, prin Sentinţa civilă nr.1515 din 1 august 2001, să dea Statusului bunurile pe care le-a pretins, cu toate că nu îi aparţinuseră niciodată, ci doar le administrase. Istoricii susţin că Vaticanul nu a recunoscut aşa-zisul Status Romano-Catolic şi bunurile pe care le-a revendicat în proprietate. Guvernul României nu a făcut recurs împotriva acestei hotărîri judecătoreşti şi plăteşte, anual, chirii de multe milioane de euro, iar pentru români nu are bani de salarii şi pensii, recurgînd la sute de mii de disponibilizări.
29) Introducerea în Parlamentul României, cu sprijinul P.D.-L. şi P.S.D., în anul 2005, a proiectului de lege privind Statutul minorităţilor naţionale, la care U.D.M.R. a lucrat 12 ani. Proiectul vizează realizarea unui pas uriaş pentru pregătirea autonomiei teritoriale a Ardealului şi maghiarizarea românilor. Proiectul a fost respins de Senatul României, la 25 octombrie 2006, prin contribuţia decisivă a senatorilor P.R.M. şi cu susţinerea P.S.D. şi P.C. Pentru acest act de trădare naţională au votat numai senatorii P.D.-L. şi P.D. Senatorii U.D.M.R. au părăsit sala Senatului din cauza admiterii amendamentelor P.R.M. Acum, U.D.M.R. încearcă să-i păcălească şi să-i şantajeze pe liderii P.D.-L. pentru a vota cele două proiecte de legi antiromâneşti. Odată atins acest obiectiv, UDMR va cere Guvernului României să le aplice şi să aloce anual sute de milioane de euro pentru cheltuieli inutile.
30) Promovarea de către U.D.M.R. în Parlamentul de la Bucureşti a proiectului de lege privind cele 16 regiuni de dezvoltare ale României, cu scopul de a crea cadrul legal pentru refacerea unităţilor administrativ-teritoriale din timpul ocupaţiei Ungariei.
Acum, în plină criză, cînd au început acţiunile de protest ale bugetarilor şi pensionarilor şi se pregăteşte greva generală, cînd ţara noastră se apropie extrem de rapid de o situaţie foarte periculoasă şi fără precedent, U.D.M.R. pretinde de la Guvernul Boc IV prioritate şi viteză maximă pentru adoptarea celor două legi promovate în Parlament de către unguri, pentru a grăbi dezmembrarea teritorială a României. Liderii U.D.M.R. au primit asigurări de la conducerea P.D.-L. că, pînă cel tîrziu în iunie a.c., proiectele lor vor deveni legi. Ca urmare, U.D.M.R. s-a angajat să sprijine schimbarea urgentă şi abuzivă a preşedintelui Senatului României, dl. Mircea Geoană, cu ocolirea Constituţiei şi a deciziei Curţii Constituţionale pe această temă.
Unii politicieni şi analişti români, care sînt plătiţi să facă jocul U.D.M.R., încearcă să-i adoarmă pe cetăţenii români naivi, susţinînd că acţiunile iredentismului maghiar nu pot avea finalitate din moment ce România şi Ungaria sînt ţări membre ale N.A.T.O. şi U.E. Logic, apare întrebarea: atunci de ce le continuă iredentismul maghiar şi ce se urmăreşte? Răspunsul este simplu şi clar: ungurii urmăresc realizarea autonomiei teritoriale a Ardealului şi, ulterior, alipirea la Ungaria. Uriaşele bogăţii naturale ale Ardealului, respectiv aur, argint, metale rare, ţiţei, gaze naturale, cărbune, cupru, fier, plumb, zinc, uraniu, marmură, granit, ape minerale, păduri şi multe altele, ar urma, astfel, să fie exploatate de Ungaria, pentru plata datoriilor sale externe şi pentru prosperitatea locuitorilor săi.
Guvernul României poate învăţa – şi trebuie să ia lecţii – de la Guvernul Slovaciei pe tema luptei împotriva acţiunilor iredentismului unguresc. În paralel, Parlamentul, preşedintele şi Guvernul României trebuie să treacă la aplicarea principiului reciprocităţii în relaţia cu Ungaria şi U.D.M.R. Ca atare, trebuie să fie stopate toate pretenţiile Ungariei şi ale U.D.M.R. pentru etnicii unguri din România, pînă cînd în ţara vecină etnicii români nu se vor bucura de aceleaşi drepturi. Cele două proiecte de lege, vitale pentru U.D.M.R., trebuie să fie blocate în Parlamentul României pînă cînd etnicii români din Ungaria vor avea: un deputat în Parlamentul de la Budapesta; un vicepremier, miniştri şi secretari de Stat, prefecţi şi subprefecţi, directori de instituţii publice centrale şi locale; primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni; învăţămînt de stat în limba română, de la grădiniţă pînă la universitate; instituţii culturale de stat proprii; aceiaşi timpi de emisie în limba română la studiourile publice centrale şi locale de Televiziune şi Radio; presă, finanţată de stat, în limba română; biserici ortodoxe şi greco-catolice finanţate de stat; limba română să devină limbă oficială în localităţile din Ungaria, acolo unde peste 20% dintre cetăţeni sînt de etnie română; din fondurile publice să fie finanţate monumentele istorice româneşti şi să fie întreţinute cimitirele eroilor români căzuţi pentru eliberarea Ungariei de sub puterea sovietelor şi de sub ocupaţia fascistă; să fie restituite bunurile Fundaţiei Gojdu.
Aplicînd principiul reciprocităţii în relaţia cu Ungaria şi cu enticii unguri din România, preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc IV vor scăpa de presiunea şi şantajul U.D.M.R. şi se vor putea concentra pe problemele reale şi grave ale ţării şi ale cetăţenilor români.
Pentru a bloca acţiunile iredentismului unguresc vizînd dezmembrarea teritorială a României şi pentru a nu complica şi mai mult situaţia extrem de gravă din ţară, soluţia practică şi principială este una singură: scoaterea U.D.M.R. de la guvernare!
Asta-i Romania de azi!